Adevarul este ca ne doare si ne suparam pe oamenii care ne arata sau ne spun unele adevaruri in fata.
Ii consideram enervanti si ei sunt de-a dreptul incomozi. E greu de trait cu ei. Mai ales atunci cand tu inca preferi minciuna frumoasa si mangaiatul aiurea al egoului.
Am avut si din fericire inca am oameni din astia incomozi in viata mea,si Dumnezeu imi este martor ca m-am nascut si antrenat sa fiu incomoda pentru unii. Mai ales pentru cei din familie.
Cand ne apasa unde ne doare,reactionam. In general devenim defensivi si ii atacam inapoi. Ii jignim. Ii criticam. Le aratam degetul si greselile. Ca sa ii doara si pe ei cum ne doare si pe noi. Este reactie de aparare. Si cam asa stricam si relatiile din jurul nostru.
Bine ar fi,dupa ce trece durerea cand ni se pune adevarul in fata,sa ne luam timp si sa digeram ce tocmai am aflat despre noi sau reactiile noastre.
Sa ne traim starile si emotiile.
Si apoi, daca putem,sa ne cerem iertare de la cei care au avut curajul si puterea sa ne spuna un adevar. Pentru ca avem sansa sa evoluam si sa traim mai bine cu noul adevar.
Si asa avem sansa sa cream relatii autentice in viata noastra. Departe de cele in care ne spunem doar ce misto si destepti suntem,ce fain ne imbracam si ce oameni cool suntem.