10 Lectii despre iubire invatate din esecuri relationale

Iubirea.  Citim, auzim peste tot despre ea. In melodii, in filme, in realitate o urmarim si cu totii vrem dar mai ales avem nevoie sa o simtim. Insa, chiar avem idee ce este iubirea sau credem ca iubim?

“Be there. Be open. Be honest. Be kind. Be willing to listen, understand, accept, support and forgive. This is what it means to love.” Lori Deschene

Adica, fii prezent in relatie. Nu doar fizic, cu trupul ci cu toata fiinta ta. Cu mintea, cu sufletul si cu inima. Fii deschis. Fii sincer, autentic. Fii bland. Fii dispus sa asculti, intelegi, accepti si adevarul partenerului, ofera support si iertare. Asta inseamna sa iubesti conform definitiei lui Lori Deschene.

Simplu din definitie, insa realitatea si experienta se simt de cele mai multe ori diferit, asa e?

Sa ai inima deschisa pentru a iubi pe cineva si pentru a fi iubit la randul tau, se poate simti si compara cu a sta complet dezbracat(de frici, trauma, masti, dureri, secrete de familie etc) in fata cuiva. Complet vulnerabil. Fara masti. Poate din acest motiv, sexul il practica toata lumea pe cand iubirea doar unii.

Zidurile de aparare

“Dintre toate formele de protectie, protectia in fata iubirii este probabil cea mai mare piedica a fericirii.” Bertrand Russell

In anii copilariei mici (0-7 ani), vedem, cunoastem, descifram, simtim primele semne, manifestari ale iubirii. Unde? Intre parintii sau ingrijitorii nostrii, unul fata de celalalt si ei fata de noi. Din modul in care isi vorbesc, se privesc, se ating sau nu, din ce era voie sau nu era voie sa se spuna, din modul in care erau permise atingerile si mai ales  ce fel de atingeri erau premise.

La noi in familie nu a fost nici loc si nici timp pentru iubire. Familie romaneasca, trecuta prin comunism, in perioada in care oamenilor le era frica ad literam pentru viata si siguranta lor. Unii dintre ei abia aveau ce pune pe masa. Cand te afli la baza piramidei nevoilor ( * piramida nevoilor a lui Maslow), viata este in primul rand despre supravietuire si prea putin despre iubire. Iar aceasta este o realitate crunta, ce a lasat urme dureroase si traumatizante in sufletele noastre ale celor ce venim din acele timpuri. Iar consecintele sunt usor de sesizat in realitatea de astazi a vietii de familie din Romania. Lipsa iubirii si a conexiunii emotionale dintre parinti si copii, creaza societati robotizate, lipsite de empatie, oameni rupti emotional de ei insisi si cu dificultati majore in a crea si mentine relatii armonioase.

La noi acasa totul era despre a fi practic. Despre a FACE repede si bine. Si despre a reusi si a demonstra asta si in exterior. Despre a fi mandru si a nu arata ca suferi.  Urmarile au fost ca am crescut intr-o atmosfera de tensiune, speriata si cu garda sus, pragmatica pana la durere, activa, performanta, nerabdatoare, “puternica”, mandra si rece. Nu aveam timp de iubire pentru ca ma grabeam spre viata, in timp ce viata mi se intampla fara ca eu sa am cea mai mica idee despre ea.

Traiam cu garda sus si cu zidurile de protectie in jurul inimii. Aveam nevoie de mult spatiu. Sa permit oamenilor sa se apropie de mine si sufletul meu era ceva care ma inspaimanta dar imi gaseam scuze pentru a ma proteja. Cand cresti in lipsa de iubire, este greu sa ii recunosti lipsa pentru ca asta inseamna normalitate pentru tine. Adultii din familia mea nu vorbeau despre iubire si nu isi manifestau iubirea in vreun fel. Nu am vazut vreodata dovezi de afectiune intre parintii mei. Iubirea, daca exista, era oricum ceva secret si se intampla cand nu avem treaba. Iubirea este pentru timpul liber si pentru oamenii cu capul in nori..

Insa copilul din noi si adultul de astazi, suspina si tanjeste dupa iubire, pentru ca iubirea nu este un moft ci este o nevoie primordiala pentru sanatatea noastra psihica si emotionala . Astfel ca, dupa esecurile repetate din viata mea personala , m-am apucat de cautat profund, sa inteleg de ce altii pot avea relatii de cuplu implinite, calde, cu intelegere si toleranta si de ce pentru mine nu se poate.

Obervasem surprinsa ca ma atrageau si simteam o chimie teribila fata de barbatii dominanti, reci afectiv, insensibili emotional, aroganti si ca cei draguti si blanzi mi se pareau plictisitori si insipizi si nasteau in mine tendinta de a-I ironiza. Mi-am petrecut ceva ani asteptand barbatul potrivit si ma invarteam mereu intre aceste doua tipologii de barbati pana cand am elucidat, identificat patternul. Nu, nu fusesem iubita adecvat acasa de tatal meu si nici el nu o iubise frumos pe mama. Iar creierasul meu mic a introiectat aceasta harta mentala a iubirii si mi-o livra drept GPS in viata mea amoroasa ulterioara. Dar in vartejul durerii acestor ani am inteles sensul si cum sa ies din “blestemele” familiei de baza.

Nimic din ceea ce faci astazi nu este fara un motiv. Iar eu ma protejam de iubire. Ma incuiam in turnul meu de unde puteam controla viata. Instinctiv stiam ca ma atrag barbatii care ma pot rani. Astfel ca inconstient am decis sa las “iubirea” pentru altii. Toata lumea afara din turn. Decat alegeri proaste care sa ma conduca catre abandon emotional si respingere pentru ca asa imi dicta chimia creierului si patternurile mostenite inconstient de la parinti, mai bine nemuritoare si rece in turn. Dar sufletul meu tanjea dupa apropiere, dupa intimitate emotionala si fizica, dupa atingeri si caldura, sustinere si protectie.  Si atunci am inteles ca daca nu fac niste schimbari radicale, niciodata nu voi sti si nu voi cunoaste ce inseamna acel sentiment de profunda conexiune si intimitate totala dintre un barbat si o femeie. Ca niciodata nu voi fi trait acel sentiment de incredere totala cand partenerul iti spune ca “ totul o sa fie bine, sunt aici no matter what”. Si vroiam ca si eu sa pot sa fiu acolo indiferent de orice pentru cineva.

Si astfel am descoperit ca iubirea NECESITA :

  1. PREZENTA.

Iubirea este un sentiment si o actiune si nu un fruct pompos care creste in padurile tropicale. Oricat de frumos aranjat, ferchezuit, bogat si scolit esti iubirea chiar te poate ocoli. Eram slaba, frumoasa, machiata, desteapta, validata social si profesional dar niciodata nu simtisem iubirea cu adevarat in sufletul meu. Barbatii ma iubeau fiecare in felul lui,  dar eu nu SIMTEAM. Credeam ca mereu trebuie sa fac mai mult ca sa merit iubirea cuiva. Sa ma lupt si sa ma zbat ca sa castig iubirea. Nu. Pentru ca, cat timp iti petreci viata si timpul in mintea ta, paralizat si controlat de frici, insecuritati si patternuri toxice, cat timp te focusezi pe a te proteja, NU esti disponibil emotional in relatia cu persoana din fata ta. Esti prezent doar in mintea ta, tu cu tine. Adica inchis in turn. Nu poti fi iubit si nu poti iubi cat timp esti fizic acolo, dar mental si psihic in alta parte. Acum stiu ca iubirea presupune sa ma uit in ochii celui din fata mea si sa ma conectez emotional cu el. Sa fiu prezenta, sa il ascult si sa traiesc in relatie cu el, nu in mintea mea ci in inima mea. Sa simt mai mult decat sa gandesc.

2. DESCHIDERE EMOTIONALA.

Iubirea este forta care misca lumea, dar nu o poti simti si impartasi daca ai inima inchisa. Iar inimile se inchid datorita respingerilor, a dezamagirilor, a durerii si a suferintei pe care le simtim de mai multe ori in viata.  Sa treci prin viata cu inima inchisa este safe si nu mai doare. Ramai in control cat timp totul tine doar de gandire. Insa prin inima inchisa nu mai trece nici bucuria vietii, nici caldura conexiunii cu cei din jur. Oamenii nu ne pot iubi daca nu ne cunosc. Daca nu ne aratam lumii cu inima deschisa. Cum poti primi un dar din spatele unei usi inchise? Este nevoie sa deschizi usa si sa intinzi bratele.

3. SINCERITATE SI AUTENTICITATE.

Sa fii sincer in iubire inseamna mai mult decat a nu spune minciuni. Inseamna sa fii, sa spui, sa te arati pe tine cel real, vulnerabil si imperfect. Dar ca sa ii poti arata partenerului imperfectiunile tale si pe tine cel real,este obligatoriu sa fi ajuns intai tu la o oarecare pace cu tine si cu imperfectiunea ta. Sa fi inteles dualitatea din tine ca om. Azi bun maine mai rau. O data furios, altadata bland. Uneori puternic, alteori slab. Si sa poti trai cu adevarurile astea despre tine. Sa pretinzi ca esti altcineva sau sa minti despre ceea ce esti trimite mesaje confuze catre partener iar acestea nasc indubitabil lipsa de incredere si sentimentul ca ceva nu e in regula. Imi creasem o imagine despre “eu cea perfecta” si credeam ca daca sunt DOAR asa, merit sa fiu iubita. Si am tinut cu dintii ani de zile de aceasta imagine, desi viata ma forta dureros de mult sa ma uit la imperfectiunile mele. Iar aceasta imagine nu continea sub nicio forma ca eu sa fiu vulnerabila. Pentru ca asociam a fi vulnerabil cu a fi slab. Astfel ca ma fortam ca prin actiunile si trairile mele, sa fiu mereu optimista, puternica, zambitoare, sa am totul pus in ordine si sa stiu in orice secunda directia in care mi se indrepta viata. Sa am mereu un cuvant bun de spus cuiva desi in sufletul meu, durerea de copil neiubit si speriat urla prin toti porii. Insa a acorda atentie durerii mele, a o putea simti si a o plange insemna ca sunt o victima ce isi plange de mila. Iar eu eram o femeie puternica si independenta. Asa ca da-le dracu de dureri si emotii. Pune masca, da-te cu parfum si iesi din casa. Niciodata nu ceream ajutor pentru ca mereu ma descurcam singura. Imi era rusine sa cer ajutor si aparea sentimentul de obligatie de a face imediat ceva in schimbul a ceea ce am primit. Doar nu exista varianta ca cineva sa ma ajute pentru ca meritam sau pentru ca eram iubita nu? Nu imi permiteam sa fiu trista sau ingrijorata si afisam un optimism strident, amintire care imi provoaca si acum o stare de compasiune cand ma gandesc la femeia care eram atunci.. adica o Cruella de Ville perfecta, frumoasa si rece ca un munte de gheata. Oamenii m-ar fi iubit desigur, daca i-as fi lasat..

4. TOLERANTA SI BLANDETE.

Nu poti fi bland si tolerant cand esti freak control, din simplul motiv ca totul trebuie sa iti iasa ca la carte. Perfect. Rigid. Trait dupa agenda. Iar blandetea si toleranta implica flexibilitate cu tine si cu ceilalti. Implica sa iei in calcul imperfectiunea ca parte din viata J iar eu eram prea nesigura pe mine si pe viata pentru a-mi permite sa fiu flexibila. O cerere uitata de partener insemna automat respingere pentru mine. O opinie diferita insemna obligatoriu ca ma contrazicea deci era impotriva mea. Iar toate acestea deveneau semne ca nu ma iubeste..

Sa fii bland si tolerant in iubire inseamna sa intelegi si sa accepti ca oamenii nu pot mereu sa iti implineasca asteptarile si dorintele si ca asta nu inseamna  ca nu esti iubit. Mai inseamna sa nu iei totul personal, ca pe o ofensa la integritatea ta si sa intelegi ca, si celalalt ca si tine, are propriul univers interior, propriile nevoi si dorinte. Si ca nu trebuie sa fie, sa faca mereu ceea ce tu te astepti sa primesti. Si poate cel mai valoros, inseamna sa iti pese de celalalt chiar si in momentele in care te simti ranit sau dezamagit de el.

5. SA ASCULTI CU ADEVARAT.

Sa asculti nu inseamna doar sa auzi. Inseamna mult mai mult si anume sa taci in gandurile tale si in mintea ta. Sa nu argumentezi intr-un monolog mut in capul tau. Inseamna sa ai o curiozitate reala catre ceea ce are celalalt de spus. Inseamna sa nu presupui ca stii deja ce are de spus. Inseamna sa nu presupui nimic, pentru ca iubirea inseamna Dialog si nu MONOlog. Daca nu inveti sa asculti in relatie cu cineva, esti singur in capul tau cu propriile argumente. Iar mintea umana este un instrument fascinant si periculos daca nu stii cum sa il folosesti.

Cand il asculti cu adevarat pe celalalt ii transmiti ca este vazut de tine, apreciat pentru existenta lui. Ii transmiti ca este important pentru tine, se simte validat, iubit si valorizat. Niciodata nu vei putea vorbi limba iubirii, daca nu inveti cum sa iesi din monologul mut din mintea ta si sa intri in relatie si in prezenta cu cel din fata ta.

6. SA INTELEGI CEEA CE AUZI.

Intai asculti iar apoi verifici daca ai inteles. Daca nu intelegi, pui intrebari si ceri clarificari pana ajungeti la un acord impreuna. Pentru a intelege, inseamna sa fii dispus la a vedea o noua perspectiva chiar daca uneori implica un punct de vedere complet diferit. Pentru ca suferinta noastra sufleteasca nu este data de ceea ce se intampla in realitatea exterioara, de un anumit eveniment care s-a intamplat ( desi asa pare), ci este data de INTERPRETAREA mentala pe care noi o dam acelui eveniment. Schimbarea sau flexibilitatea perspectivei inseamna libertate catre o lume complet noua, poate insemna eliberarea din suferinta autocreata de cele mai multe ori.

Sa te deschizi catre noi perspective nu inseamna ca trebuie sa renunti la ceea ce crezi deja. Sau sa fii neaparat de acord cu celalalt. Nu. Inseamna sa lasi loc, sa existe si alte adevaruri pe langa al tau, sa intelegi ca pot exista si alte alternative, alte puncte de vedere valide care nu trebuie sa se excluda unul pe celalalt. Inseamna sa intelegi ca sunteti doi indivizi separati, la fel de importanti si ca ambele lumi interioare, a ta si a partenerului au dreptul sa existe.

  1. ACCEPTARE.

De cate ori in viata ai auzit de la altii sau ti-ai spus tie “ este ok, te iubesc pentru ceea ce esti tu!”. De cate ori ti-ai oferit propria acceptare si iubire pentru ceea ce esti ca persoana, poate chiar in momentele in care nu iti place de tine sau nu esti multumit de reactiile si comportamentele sau rezultatele tale? Ca sa poti simti iubirea de la altii este nevoie sa crezi cu adevarat ca meriti sa fii iubit, ca esti cu adevarat suficient de bun sa primesti iubirea cuiva. Si despre cat meritam sau nu iubirea celorlalti, invatam inconstient, din felul in care ne-au iubit parintii sau ingrijitorii nostri. Invatam din ceea ce ne-au spus despre noi insine. Din privirea lor catre noi invatam indirect despre valoarea noastra personala. Si introiectam cuvintele, atitudinile, atingerile, privirile lor pentru noi si ne facem haina pentru suflet si credem ca asa suntem, cum ne spun ei ca suntem.

Sa fii demn de iubire este un dat al vietii in sine. Dar e greu sa fii de acord cu asta dupa ce ai fost criticat, umilit, certat, ignorat, lipsit de atentie si atingeri tandre, de cuvinte frumoase si priviri pline de iubire si admiratie. Daca ai fost batut, alungat, rusinat, mistocarit de cei ce te-au crescut si invatat despre viata, vei descoperi ca asa le vei cere inconstient si indirect si celor din jur sa se comporte cu tine. Pentru ca, este ceea ce mintea ta cunoaste si asociaza cu a fi iubit. Din acest motiv atragem parteneri si ne indragostim de acele persoane care ne pot trata exact cum ne-au tratat parintii nostri. Si vei iesi din relatii unde esti iubit si respectat mai mult decat stie mintea si corpul tau fizic si emotional ca meriti. Din acest motiv, iubirea predominant armonioasa dintr-un cuplu nu poate exista fara ca ambii parteneri sa stie sa se iubeasca pe sine, respecte, aprecieze si valorizeze pe sine. Si nimeni nu te va putea iubi mai mult decat nivelul la care se iubeste pe sine insusi. Iar iubirea reala de sine inseamna si sa accepti ca nu esti perfect si ca nu poti fi vreodata perfect. Ca ai limite, ca ai nevoie de ajutor, ca nu le stii pe toate, ca nu esti bun la toate, ca opiniile tale nu sunt intotdeauna cele corecte, ca gresesti si ca nu detii toate raspunsurile, ca ii ranesti direct sau indirect pe ceilalti si ca este in regula sa iti ceri iertare. Si sa accepti ca si ceilalti deci si partenerul tau greseste si este la fel de uman si de imperfect ca noi toti.

Acceptarea aceasta nu vine usor si nu se intampla peste noapte. Te vei lupta cu ea. Dar vei obosi intr-o zi, pentru ca viata este un profesor desavarsit si iti va demonstra ca este inutil sa lupti sa demonstrezi contrariul. Pana atunci insa, este minunat daca reusesti sa accepti ca NU accepti inca.

  1. SUPORT.

A oferi suport emotional atunci cand tu te simti ok si esti cu rezervoarele afective pline, poate fi simplu. Dar sa poti sa spui un cuvant bun, sa oferi un zambet si o imbratisare, sa asculti atunci cand tu te simti flamand de iubire si simti nevoia sa ceri, asta poate deveni provocator in relatii. Sa poti amana odihna sau recompensa atunci cand partenerul se simte neiubit si vrea sa discute si sa clarifice poate. Sa poti sa sustii o discutie cu partenerul pentru ca el are nevoie acum, desi tu ai prefera sa petreci ceva timp singur sau sa te uiti la meci sau la un film.

Atunci cand depui eforturi sustinute zilnic pentru a escalada “muntii” din viata, este foarte usor sa uitam ca si cel de langa noi face acelasi lucru. Ca si el, ca si noi are proprii “munti” de escaladat si ca si lui si noua poate ne-ar prinde bine o mana de ajutor. O mana de ajutor care poate veni prin a te opri din fuga prin viata, a-ti scoate partenerul la masa si a-l intreba cum se simte, daca are nevoie de ajutor si daca este ceva ce ai putea face pentru el ca sa ii fie mai bine. O mana de ajutor care poate veni printr-un gest simplu de afectiune. Sa inveti sa privesti si dincolo de propriul nas, dincolo de propriile nevoi in anumite momente de criza, implica maturitate emotionala. Iar iubirea necesita maturitate emotionala. Sa oferi suport inseamna sa il observi pe celalalt si sa vezi semnalele ca are nevoie de ajutor, fie ca cere sau nu, inseamna sa ii arati celuilalt cat conteaza pentru tine. Iar noi avem nevoie sa stim cat contam pentru cineva, ca suntem doriti si iubiti de cineva.

  1. IERTARE.

Oriunde sunt cel putin doua persoane implicate, vor exista greseli, interpretari eronate, conflicte, neintelegeri si certuri. Inevitabil. Porneste de la premisa aceasta ca sa te scapi de iluzia inorogilor si a partenerilor perfecti, a relatiilor care sunt doar armonioase si linistite. Nu se va intampla doar asa.

De exemplu, in trecut, gandurile mele anxioase, nesigurantele si angoasele mele ma faceau sa analizez exagerat de mult totul in capul meu, sa creez scenarii de respingere si conflict pe baza unor fapte sau reactii ale partenerului pe care le interpretasem complet eronat. Ulterior am inteles ca este mult mai indicat sa il intreb pe el direct inainte sa imi fac aceste scenarii menite sa imi genereze o stare de anxietate si teama cu care eram atat de obisnuita. Iar partea cu scenariile proprii venite din frici si nesigurante am inceput sa o rezolv in psihoterapie, fara sa ii atribui vreo responsabilitate partenerului pentru ca am inteles ca spatiul meu intrapsihic este responsabilitatea mea sa imi fac igiena mentala si emotionala.

Nu spun ca nu doare sau ca este usor. Nu prea e, iar uneori doare rau. Insa asa am invatat sa comunic, sa intreb, sa nu mai presupun, sa iubesc si sa iert. Si nu cu forta, ci fiecare in ritmul sau.

Iubirea, ca si natura, are anotimpuri cand creste si anotimpuri cand stagneaza. Cand am inteles cum fluctueaza si cum functioneaza, am decis sa invat sa iubesc si iarna din relatii, nu doar vara. Mai mult decat atat, de fiecare data cand reusesc sa iert pe altcineva, devine mai usor sa simt compasiune si iertare si pentru mine. Iar in rugaciunea “ Tatal Nostru” spune atat de clar si de frumos “ si ne iarta noua greselile noastre PRECUM si noi iertam gresitilor nostri..” pentru ca PRECUM de usor sau de greu ii iert pe altii atunci cand gresesc, la fel ma iert si pe mine.

10. NU TOTI OAMENII NE SUNT POTRIVITI.

Am iubit barbati complet nepotriviti pentru mine. Daca se facea campionat la cine atrage mai repede barbatul nepotrivit, cred ca puteam concura si ocupa locuri fruntase. Doar dupa ce mi s-a frant inima si am frant alte inimi la randul meu, am inteles ca iubirea nu este suficienta ca o relatie sa poata functiona armonios si pe termen lung. Si am acceptat cu regret atunci, ca da, exista oameni care se iubesc si care nu pot fi totusi fericiti impreuna. Pentru ca este nevoie sa existe o compatibilitate la nivel de valori de viata, la viziune si scop asupra vietii, compatibilitate sexuala, in limbaje de iubire si o oarecare compatibilitate emotionala si psihologica.

Iubirea si viata au principii simple. Insa ca sa putem simti si trai iubirea, ceea ce este diferit de atractie sexuala si indragostire, avem mare nevoie sa ne vindecam de starea de neiubire in care am fost nascuti si crescuti.

Incepe prin a-ti imagina doar cum este sa traiesti cu inima deschisa catre viata si catre ceilalti oameni, dispus sa oferi si sa primesti iubire. Suficient de increzator pentru a te deschide, pentru a fi sincer si autentic, bland si tolerant in relatiile cu tine si cu ceilalti. Sa fii dispus sa asculti, intelegi, accepti, sa oferi suport si iertare. Sa cobori zidurile de aparare din jurul inimii, sa scoti nasul afara si sa te arati lumii asa cum esti..o fiinta buna, frumoasa, blanda gata sa ofere si sa primeasca iubire. Sa stralucesti din interior, cu incredere. Imagineaza-ti doar..

 

Autenticitatea ca o Comoara

Cu cat ai sa te dezvolti mai mult,cu atat ai sa realizezi ca Autenticitatea fata de sufletul tau si fata de propria persoana va deveni o conditie pentru a trai in armonie cu tine insuti si cu ceilalti.

Ai sa incerci sa minti si sa manipulezi.

Si ai sa reusesti sa o faci. Doar ca pretul platit va fi din ce in ce mai mare. 

Cu cat devii mai constient si mai lucid, cu atat mai intens te vei privi in oglinda sufletului dimineata cand te speli pe dinti si nu vei mai putea minti despre ceea ce faci si despre motivele pentru care le faci.

Cand muncesti sa te cureti de propria mizerie (minciuna,santaj,furt,invidie,rautate,barfa,lasitate,fatarnicie) cat si de mizeriile celorlalti incepi sa vezi si sa traiesti viata altfel. Si cand ti se vor face propuneri sa te intorci la ce faceai inainte, o sa ti se para prea scump sa platesti din nou pretul.

Astfel ca pana gasesti oameni ca tine,s-ar putea sa petreci o perioada singur.

N-ai sa te mai poti vinde atat de usor. Si daca o vei face,vei plati intai in fata propriei tale constiinte. Si apoi vei plati si consecintele.

Ai sa inveti prin Autenticitate ca sufletul tau si curatia propriei constiinte e cel mai valoros dar.

Si cand ai sa vrei sa minti sau sa barfesti sau sa judeci ai sa te opresti. Sau daca nu reusesti sa te opresti ai sa te judeci in gand pentru ceea ce tocmai ai facut. Si ai sansa ca data viitoare sa te opresti. Si tot asa.

Cand ai sa vrei sa ii ironizezi si umilesti pe altii pentru a te simti tu superior lor, ai sa te simti inferior in ochii tai. Si poate ai sa te opresti. Daca nu acum, macar data viitoare.

Ai sa iti poti asuma sa renunti la cei care nu te vor sau nu te pot accepta asa cum devii. 
Ai sa poti renunta la cei care te abuzeaza verbal, psihic, emotional sau fizic. Aste pentru ca treptat inveti cum sa nu te mai abuzezi singur. Inveti cum sa iti devii mai mult aliat decat dusman.

Noi nu avem nevoie sa ne faca altii ceva.
Ne facem singuri suficient. Ca e de bine sau e de rau.

Si cand in sfarsit intelegi ca cu TINE iti petreci viata inainte de oricine, atunci vine sfanta zi in care te responsabilizezi la a trai constient.

Si cu fiecare derapaj devii mai autentic si mai asumat. Mai puternic si stralucitor din interior.

Cand vrem doar binele si lumina

Pai noi vrem vieti fericite. 
Vrem armonie sufleteasca si stabilitate emotionala.
Vrem relatii armonioase si bune cu cei din jur.
Vrem success in cariera.
Vrem bani/ avere,sau o situatie financiara peste medie. Medie definita de fiecare in parte.
Vrem sa fim sanatosi si sa aratam bine.
Vrem familie fericita, cu copiii bine educati.
Vrem pasiune in casniciile noastre,nu vrem infidelitate.
Nu vrem ganduri negative. Evident nu vrem nici boli.
Nu vrem atacuri de panica si nici depresie.
Vrem sa fim iubiti pentru ceea ce suntem. Adica neconditionat.

Uhaa ce de cereri avem. Si eu si tu si noi toti. Lista aia de sus e scurta pentru ca le.am scris pe capitole mari, generale. Daca intru in detalii pe fiecare, scriu o carte numai despre cereri.

Insa…ce facem noi pentru a obtine ceea ce cerem?
Ce pret platim ca sa zoc asa?

Cati dintre noi au o practica spirituala de care se tin zilnic astfel incat armonia,bunastarea sa faca parte din viata lor?
Cati dintre noi au acea igiena mentala astfel incat gandurile negative sa nu aiba impact major? Astfel incat depresia,atacurile de panica, suferinta sa poata fi gestionate cu usurinta si intelese? 
Cati dintre noi fac acea munca launtrica,de zi cu zi,de autoobservare, chestionare,constientizare, schimvare de obiceiuri?
Cati dintre noi isi pun intrebari despre gandurile lor,despre obiceiurile lor constiente sau inconstiente?
Cati dintre noi platesc un terapeut,coach,psihoterapeut,consilier sau mai stiu eu ce?
Cati dintre noi fac sport si acorda atentie asupra a ceea ce isi alimenteaza corpul?
Cati dintre noi isi vad copiii ca oe niste fiinte integre si lucide si nu ca pe niste marionete fortate sa suporte orice din partea parintilor?
Cati dintre noi isi pun intrebari despre ce mesaj are boala pentru ei, in cazul in care se imbolnavesc?

Uite asa e si tara noastra. Guvernata de oameni mai mult sau mai putin ca noi. Acesta nu este un mesaj politic. Este un mesaj de constientizare.

Noi vrem binele, evident. Insa fara sa depunem eforturi. 
Noi vrem sa ne faca terapeutul treaba. Sa ne salveze el ca de asta il platim.
Noi vrem ca Dumnezeu sa ne salveze. Asa ca platim pomelnice si ne rugam sa ne ierte pacatele. Dar noi continuam sa facem exact aceleasi chestii ca si pana ieri.
Noi vrem prieteni buni care sa ne fie alaturi si cand ne este greu. Dar cand ne este bine, noi uitam de ei. 
Noi nu mai vrem infidelitate, dar onlineul colcaie de infidelitati inainte sa fie vorba de vreun sex intre cei doi.

Cam cata ipocrizie vedeti voi aici?

Pune-ti intrebari si vei sti ca esti inca in viata

Capacitatea de a ne pune intrebari mi se pare, personal,sansa minunata de a iesi din inconstienta cat mai des si de a gandi lucid si constient. Prezent.

Sa iti pui intrebari despre ceea ce gandesti in acest moment iti da sansa sa realizezi in ce filme traiesti si cat de haotic sau de armonios iti creezi viata prin fiecare zi traita. Pentru ca ieri cu azi cu maine si poimaine si cu raspoimaine compun o saptamana din viata ta. Si saptamana viitoare la fel. Si asa creezi o viata de om.

Sa iti pui intrebarii deapre ceea ce simti iti da sansa sa iei contact si sa faci cunostinta cu interiorul tau.

Sa iti pui intrebari despre ceea ce vorbesti. Oare spun adevarul? Chiar asta o fi adevarul?cat de sigura pot fi ca asta e adevarul?oare faptele mele vin sa completeze vorbele mele? Ce spune tonul cu care vorbesc despre starea mea interioara de moment?ma rastesc? De ce o fac?tip?ce ma doare?

Sa iti pui intrebari despre alegerile si deciziile tale.

Schepsisul insa consta in a.ti adresa intrebarile potrivite! 
Pentru ca orice intrebare te conduce catre un anumit raspuns.

Daca ma intreb de ce sufar, o sa aflu niste raspunsuri. De care poate am nevoie.

Pot insa sa ma intreb apoi ” ce am nevoie sa fac astfel incat sa nu mai sufar,sa imi fie bine?” „Ce am nevoie sa aflu despre mine si sa fac astfel incat viata mea sa arate altfel?”

Pune-ti intrebari despre tine, despre relatiile tale cu ceilalti, despre viata, despre scopul actiunilor tale, despre orice.

Fii treaz, curios, cauta si niciodata nu te vei plictisi sa traiesti !

Straluceste din interior!

Mergi pe drumul tau!

Observam Fericirea, sau mai degraba ce credeam eu ca este Fericirea atunci,  in alti oameni si m.am gandit ca daca merg si eu pe drumul lor, prin concluzie logica, o sa ma simt si eu fericita.

Asa ca, am facut alegeri nestiind daca chiar mi le doresc sau nu, doar pentru ca luminita de la capatul tunelului, promisiunea era mult urmarita Fericire..

Si am apucat.o pe diverse drumuri noi, am acceptat provocari grele la care oricum stiam ca voi face fata si asta ca sa fiu fericita ca si „Ei”.

Doar ca Viata este amuzanta in felul ei si pe drumurile acestea pe care o luasem, ceva ramasese in urma.

Si acela era sufletul meu. Eram Eu cea lasata in urma. Pentru ca nu ma regaseam sub nicio forma in acele contexte de viata.

Unii aveau lux si erau fericiti. M.am dus si eu acolo, am inceput sa platesc pretul cerut pentru acel lux si am descoperit cu stupoare ca eram tot mai nefericita.

Unii aveau familii si erau fericiti. M.am dus si eu acolo si n.am gasit Fericirea. Asta pentru ca ea nu exista nici in mine si nici in el( partener).

Cum ar fi fost posibil ca Ea, Fericirea, sa fie creata de doi oameni nefericiti, cu inimile ranite din copilarie si din relatiile ulterioare?

M.am aliniat standardelor cerute ca sa fiu „perfecta” si acceptata de societate. Am descoperit si aici fakeul. Plus ca am obosit teribil.

Dupa care am inteles Magia.

Ca fiecare are drumul lui unic. Ca ce este Fericire pentru cineva, mie mi.a adus stres si tristete. Si ce este Fericire pentru mine, poate insemna nimic pentru un altcineva.

Asa ca am renuntat la a merge pe drumurile lor si am inceput sa imi fauresc propriul drum.

Ne intalnim, ne salutam si imbratisam. Impartasim intelepciuni si povesti fiecare din drumul propriu.

Insa raman fidela Sufletului Meu. 
Pentru ca El si Eu am invatat sa fim prieteni buni. Si am inteles ca drumul meu in viata este diferit de ceea ce credeam eu ca va fi acum 15 ani… astfel ca in loc sa ma lupt, ma Bucur.

Si astfel, surprinzator sunt mai aproape de Fericire ca inainte.

Nu te mai compara cu altii si cu drumurile si alegerile lor. Nu te mai trada si chinui in modul acesta.

Mergi pe drumul tau. Si chiar de vor exista abateri, si vor exista sigur, ia-ti ca aliat propriul suflet. Si o sa simti cand si unde ai ratat directia potrivita.

Straluceste din interior!