Muncim sa le lasam averi copiilor nostri. Case, terenuri, un nume cu impact social, bani prin conturi fiecare ce poate. Dar macar un apartament in cultura romaneasca, trebuie lasat..
Nimeni, absolut nimeni nu ne-a invatat ca averile si comorile pe care le lasam copiilor nostri nu valoreaza NIMIC daca nu le lasam drept comoara exemplul nostru de oameni, daca nu le umplem din prima zi de viata rezervoarele de iubire, daca nu le aratam cum sa se valorizeze pe ei insisi, cum sa isi fie alaturi pe drumul vietii, cum sa isi deschida inimile si cum sa isi trateze ranile ce inevitabil se vor produce.
Le lasam case pe care le cumparam cu costuri emotionale imense si in acelasi timp le dam mai departe tiparele sacrificiului de sine, al lipsei de autenticitate si bucurie in a trai viata, le dam mai departe inconstient si tacit tiparele urii de sine si nu al iubiri de sine.
Cum stiu asta?
Ma uit la viata mea de parinte si stiu ca copilul meu nu invata din blablaurile mele filosofice si psihologice. Ci invata din reactiile mele, din lacrimile si zambetele mele, din armonia si conflictele din relatiile mele, invata din ce ii transmit atingerile mele, invata sa se iubeasca si sa iubeasca din iubirea ce se reflecta sau nu din ochii mei de mama.
Invata sa se respecte ca om cat si ca femeie din respectul de sine pe care il vede in manifestarea mea de mama fata de mine si fata de celelalte femei.
Degeaba ii spui fiului tau sa ii ofere mamei lui flori de 8 Martie daca tu ca barbat respectiv ca tata nu ii arati sotiei tale si mamei fiului tau, preponderent respect si iubire.
Daca tu nu respecti si iubesti feminitatea zilnic prin gesturi, atitudine, comportamente el cum poate invata sa o faca?
Nu ii spune fiicei tale ca toti barbatii sunt la fel daca tu ai o relatie nefericita cu tatal ei. Fara sa stii ea duce povara neimpliniri relatiei voastre in spate. Si nu te astepta sa aiba incredere si iubire pentru barbati daca tu ca mama respectiv femeie iti acuzi, umilesti, certi barbatul din cuvinte si din privire.
Invata iubirea sau ura de sine din felul in care eu am grija de mine, din felul in care ma tratez pe mine cand gresesc sau cand reusesc.
Casa si masina pe care i le lasam noi sunt obiecte cu o anumita valoare financiara.
Comorile constau in valorile intinseci pe care le lasam copiilor, in educatia lor cognitiva, emotionala, psihica si fizica.
Mai bine ma apuc de munca mea interioara si imi curat filtrele mentale cu care vin din generatiile trecute, si am grija si iubirea si responsabilitatea sa ii dau mai departe copilului meu cat mai putine credinte limitative, cat mai mult exemplu de libertate in gandire si manifestare, iubire de sine, incredere in sine si autenticitate.
Ma intristez cand vad lux la exterior si multa ura de sine la interior. Atat makeup scump pe fata si asa putina iubire de sine. Insa niciodata nu e prea tarziu sa ne uitam la noi si sa invatam sa ne iubim.
„Self-hate is a vicious cycle, passed down from one generation to the next. But it must stop somewhere, so let it stop with me. For I now recognize the lies and ignorance that allows self-hate to continue. I now understand the disrespect for life it represents. And I refuse to carry its torch any longer. So I extinguish it flame to light a new path for myself and for the next generations.”
