Pai noi vrem vieti fericite.
Vrem armonie sufleteasca si stabilitate emotionala.
Vrem relatii armonioase si bune cu cei din jur.
Vrem success in cariera.
Vrem bani/ avere,sau o situatie financiara peste medie. Medie definita de fiecare in parte.
Vrem sa fim sanatosi si sa aratam bine.
Vrem familie fericita, cu copiii bine educati.
Vrem pasiune in casniciile noastre,nu vrem infidelitate.
Nu vrem ganduri negative. Evident nu vrem nici boli.
Nu vrem atacuri de panica si nici depresie.
Vrem sa fim iubiti pentru ceea ce suntem. Adica neconditionat.
Uhaa ce de cereri avem. Si eu si tu si noi toti. Lista aia de sus e scurta pentru ca le.am scris pe capitole mari, generale. Daca intru in detalii pe fiecare, scriu o carte numai despre cereri.
Insa…ce facem noi pentru a obtine ceea ce cerem?
Ce pret platim ca sa zoc asa?
Cati dintre noi au o practica spirituala de care se tin zilnic astfel incat armonia,bunastarea sa faca parte din viata lor?
Cati dintre noi au acea igiena mentala astfel incat gandurile negative sa nu aiba impact major? Astfel incat depresia,atacurile de panica, suferinta sa poata fi gestionate cu usurinta si intelese?
Cati dintre noi fac acea munca launtrica,de zi cu zi,de autoobservare, chestionare,constientizare, schimvare de obiceiuri?
Cati dintre noi isi pun intrebari despre gandurile lor,despre obiceiurile lor constiente sau inconstiente?
Cati dintre noi platesc un terapeut,coach,psihoterapeut,consilier sau mai stiu eu ce?
Cati dintre noi fac sport si acorda atentie asupra a ceea ce isi alimenteaza corpul?
Cati dintre noi isi vad copiii ca oe niste fiinte integre si lucide si nu ca pe niste marionete fortate sa suporte orice din partea parintilor?
Cati dintre noi isi pun intrebari despre ce mesaj are boala pentru ei, in cazul in care se imbolnavesc?
Uite asa e si tara noastra. Guvernata de oameni mai mult sau mai putin ca noi. Acesta nu este un mesaj politic. Este un mesaj de constientizare.
Noi vrem binele, evident. Insa fara sa depunem eforturi.
Noi vrem sa ne faca terapeutul treaba. Sa ne salveze el ca de asta il platim.
Noi vrem ca Dumnezeu sa ne salveze. Asa ca platim pomelnice si ne rugam sa ne ierte pacatele. Dar noi continuam sa facem exact aceleasi chestii ca si pana ieri.
Noi vrem prieteni buni care sa ne fie alaturi si cand ne este greu. Dar cand ne este bine, noi uitam de ei.
Noi nu mai vrem infidelitate, dar onlineul colcaie de infidelitati inainte sa fie vorba de vreun sex intre cei doi.
Cam cata ipocrizie vedeti voi aici?
