Ziua în care Renunțăm la Măști !

Mergem la evenimente, la petreceri private, la prezentari si workshopuri…

Peste tot cunoastem oameni noi…Tinem cont de dresscode-uri…Tinem cont de reguli… Purtam Masti..Unele dintre ele, necesare! Ca doar nu ne punem sufletul pe tava in fata oricui…

Si totusi cine mai face diferenta intre, unde se termina Masca si incepi Tu?

Cine mai vede cu claritate randurile de masti pe care si le-a asezat pe chip si in suflet in fiecare zi care a mai trecut?

Cate dintre acestea se dau jos cand ajungem acasa?

La cate dintre ele renuntam atunci cand omul iubit cauta in ochii nostri “adevarul” ?

Noi ne prezentam vreodata in fata noastra asa cum suntem?

Goi de asteptarile celorlalti asupra noastra?

Goi de visele lor proiectate peste noi?

Goi de “imaginea de lut” conform careia “ar trebui” sa fim si “ar trebui” sa facem?

Goi de circumnstantele in care traim si care nu intotdeauna reflecta ceea ce suntem?

In ziua in care am inceput sa ma dezbrac de masti, a fost ..crunt…dureros…mi-a fost frig..

O senzatie de frig cu fiecare masca pe care o dadeam jos.

Am fost fortata sa renunt la “fete” care nu mi se potriveau desi eu credeam ca imi vin chiar bine!

Am fost fortata sa privesc “goala” intr-o oglinda care imi reflecta un copil vulnerabil, o femeie mofturoasa, o sora sensibila, o iubita dificila, o fiica cu toane si prea severa uneori, o prietena neinduplecata.

Insa in aceeasi zi, oglinda asta murdara care se uita la mine…s-a intors..si mi-a aratat ca vulnerabilitatea poate insemna putere uneori, ca sensibilitatea inseamna si empatie si iubire, ca sa fii neinduplecat poate insemna si perseverenta si hotarare.

In ziua aia, m-am eliberat! Am inceput sa respir fara sa mai car povara asteptarilor celorlalti de la mine.

Am inceput sa folosesc mai putin “fond de ten”, mai putine cuvinte dar mai sincere, mai putini oameni cunoscuti dar mai multe imbratisari sincere.

Am inteles ca sa plangi nu este o slabiciune asa cum mi se spusese de nenumarate ori…asa ca acum plang cand am chef, unde am chef si cu cine am chef…dupa care rad 🙂

In ziua aia am aruncat de pe mine “etichetele” lipite de ceilalti,  care nu ma reprezentau si care ma blamau…sau ma presau sa fiu intr-un anumit fel…

In ziua aia mi-am privit fatis defectele, slabiciunile, minusurile si lipsurile… Tot atunci am inteles ca acestea sunt a doua fata a aceleiasi monede…Orice defect este o calitate exagerata..:)

Din ziua aia, sunt mai libera…

Din ziua aia, sunt mai fericita…

Din ziua aia, traiesc mai autentic…

Am renuntat la ce credeam ca sunt, pentru a-mi da voie sa devin cine vreau sa fiu…

Draga prieten, fugi si “demachiaza-te”!!

Eu merg sa mai cumpar “demachiant”…inca mai am nevoie!

Te imbratisez cu drag si cu inca cateva masti date jos prin acest articol! 🙂

Multumesc Adrian Simion Photography pentru ocazia de a ma prezenta  “fara masca”  in fata lumii!

 

 

 

Catalina

3 Comments

  1. Să-ți pui buton de Like, da? 🙂 LIKE!

Leave a Reply