TEST: Esti influentat negativ de problemele parintilor tai?

Cum sa spun eu in asa fel incat sa nu  doara foarte tare ca…suntem parintii nostri…? Cum sa fac asta?…Suntem parintii nostri…Explic acum…

Familia, mama si tata sunt primele perechi de ochi pe care le vezi cand te nasti. Sunt primele voci care iti rasuna in urechi si care iti devin atat de familiare cu trecerea timpului, incat o vei alege pe una dintre ele sa iti fie voce interioara. Stii ca ai o voce in cap cu care vorbesti nu? Se numeste critic interior si in general are vocea unuia dintre parinti…vom vorbi si despre asta intr-un alt articol!

Familia este cea mai puternica influenta asupra a ceea ce devii ca om, asupra modului in care percepi si te raportezi la lumea din jur, asupra modului in care te percepi pe tine.

La inceput, inveti despre TINE din ceea ce iti spun parintii, bunicii, fratii, prin prisma a ceea ce ei pot intelege ca esti tu… “esti frumoasa, esti urata, esti capos, esti obraznic, esti super destept, esti trist, esti prea vesel, esti prea serios pentru varsta ta, esti prea slab, mai ingrasa-te, esti prea gras, mai slabeste..”

Ce vreau eu sa scot in evidenta, este faptul ca parintii joaca un rol fundamental in formarea copiilor, cresterea si dezvoltarea lor emotionala, in devenirea lor ca adulti sanatosi sau nu, emotional vorbind.

Iti judeci parintii? Te enervezi des in prejma lor si nu prea poti sta mult timp in vizita la ei, ca te apuca agitatia din senin? Se intampla sa iti fie rusine cu ei? Te trec fiorii pe sira spinarii cand mama sau tata indreapta degetul aratator spre tine si iti reproseaza ca nu ai mai trecut demult pe la ei?

Atunci, draga prieten, ar fi bine sa intelegi ca acolo in reactiile respective sta raspunsul frustrarilot tale. Acolo, este o rana, mai mare sau mai mica, care inca sangereaza. Asa iti poti da seama singur in ce capitole ale vietii tale mai ai inca de reparat…daca ceva te afecteaza la cei din jur, inseamna ca in tine, ceva este inca nerezolvat din acel punct de vedere…altfel te-ar lasa rece…:) Intelegi?

Stii probabil ca 94% din familiile din Romania, sunt disfunctionale, asa ca iti poti da seama si singur ca marea noastra majoritate suntem mai mult sau mai putin bolnavi emotional. Da, chiar si un psiholog, psihoterapeut sau coach. Zilele trecute cineva spunea ca el cauta un psiholog trecut prin toate, care sa aiba solutiile la mana fluierand si care sa ii spuna exact ce trebuie sa faca cu viata lui…pentru ca era o discutie prieteneasca si nu profesionala m-a pufnit rasul si i-am spus sa caute mult si bine …ceea ce el cauta nu face un psiholog, cel putin nu unul profesionist, ci eventual vreo vrajitoare….:)

Revenind,la toata discutia cu copilaria si la cat afecteaza ea, in general prima faza e negarea..”Eu nu am nicio problema, am avut o copilarie fericita…multi copii si-ar fi dorit sa aiba o copilarie asemenea mie…noua nu ne-a lipsit nimic…mama si tata lipseau mult insa, dar asta pentru ca munceau si se sacrificau pentru noi…desi am stat mai mult cu sora mea si mai mult prin casa, asta m-a ajutat foarte mult pentru ca am invatat mai bine…poate crezi ca daca imi fac prieteni greu si nu prea ies din casa, e din cauza asta ….dar sa stii ca nu e asa…fac asta pentru ca imi place mie!”…in general pe acestia ii intreb doar “pe cine vrei sa convingi?”…

Insa, nu vom discuta despre asta acum ,pentru ca este un subiect lung si sensibil. Vreau doar sa facem un test!

In 1859 Darwin a publicat lucrarea “Originii speciilor”, unde sustinea ca mostenirea genetica joaca un rol semnificativ in determinarea trasaturilor de caracter.

Peste ceva timp, behavoristul Watson, a afirmat ca trasaturile unui individ sunt mai mult invatate si antrenate decat mostenite, si ca daca ar avea o duzina de bebelusi sanatosi, provenind din medii total diferite, i-ar putea transforma fara indoiala in medici, avocati, hoti sau cersetori, si totul prin prisma educatiei oferite.

Tu ce crezi despre asta? Te-ai intrebat vreodata daca teama de a vorbi in fata multor oameni e doar un comportament invatat de la altii care l-au avut si de care te-ai putea oricand dezobisnui, sau e o trasatura mostenita genetic? Cat de mult crezi ca ai mostenit de la parintii tai?

Hai sa raspundem la cateva intrebari si apoi lamurim.

1. Gandurile si convingerile unei mame nesigure pe propriile forte, pot influenta caracterul copilului ei nenascut.  ADEVARAT  sau FALS?

2. Oamenii se nasc cu o tendinta de agresivitate? ADEVARAT sau FALS?

3. Mostenim de la parinti abilitatile artistice, muzicale sau sportive. ADEVARAT sau FALS?

4. Psihonevroza sau mai grav, nebunia, are cauze genetice. ADEVARAT sau FALS?

5. Aversiunea fata de serpi, lilieci, gandaci este instinctuala si nu deprinsa. ADEVARAT sau FALS?

6. Daca rudele apropiate se casatoresc, copiii lor vor avea anumite probleme de dezvoltare? ADEVARAT sau FALS?

7. Gradul de excitabilitate sau emotivitate depinde de mostenirea genetica. ADEVARAT sau FALS?

8. Competitivitatea umana este instinctiva si tine de natura umana. ADEVARAT sau FALS?

9. Fetele mostenesc de obicei mai multe trasaturi de la mamele decat de la tatii lor. ADEVARAT sau FALS?

10. Alcoolismul se poate mosteni de la unul dintre parinti. ADEVARAT sau FALS?

Ai majoritate fals sau adevarat?

 

Dovezile arata  ca experienta de viata ne determina in mare parte identitatea. Iata o explicatie a testului, intrebare cu intrebare:

1. FALS. Nesiguranta unei gravide nu va avea efect asupra caracterului fatului, insa emotiile pe care ea le traieste, cum ar fi exaltarea, frica sau depresia, vor afecta temporar fiziologia fatului, prin intermediul sistemului ei nervos si al nivelurilor hormonale.

2.FALS. Nu avem o gena a agresivitatii. Mai curand, societatile sunt cele care genereaza agresivitate si le insufla copiilor ideea de violenta.

3. FALS. Putem mosteni trasaturile fiziologice care ne ofera o predispozitie de a excela in domeniul artei sau al muzicii, dar cam atat. Talentul real trebuie sa fie apoi exersat si dezvoltat.

4. FALS. Unele boli mentale au o componenta ereditara puternica, dar marea majoritate a dezechilibrelor psihice sunt rezultatul experientelor de viata. Asa ca, daca mama ta s-a pozitionat mai mereu ca o victima, sau a suferit de alcoolism, depresii sau alte tulburari, tu nu ai nicio scuza sa faci la fel, pentru ca nu esti asa din cauza ei, ci datorita tie.

5.FALS. Temerile noastre specifice nu sunt mostenite ci mai degraba preluate de la cei din jurul nostru care au manifestat reactii specifice de teama la anumiti stimuli.

6. FALS. Nu exista dovezi solide cum ca ar exista o subdezvoltare a copilului atunci cand parintii sunt rude apropiate.

7. FALS. Modul in care reactiona la stres depinde in mare masura de modul in care modelele noastre comportamentale( in special parintii) au reactionat atunci cand s-au confruntat cu situatii stresante.

8. FALS. Competitivitatea este dobindita cultural, nu transmisa prin intermediul mostenirii genetice.

9. FALS. Un copil nu se va identifica mereu cu parintele de acelasi sex. Depinde in general de timpul petrecut cu unul dintre parinti.

10. FALS. Alcoolismul nu are cauza genetica. In familiile in care consumul de alcool este unul frecvent, un copil poate invata sa foloseasca bautura ca un remediu pentru frustrari, asa cum a vazut in jurul lui.

Prin urmare, in cazul in care ai considerat vreodata ca defectele sau calitatile ti-au fost transmise genetic, eu zic sa te mai gandesti o data. NU esti o victima inocenta e genelor tale 🙂 Exista varianta sa fi jucat tu insuti un rol majoritar in deprinderea unor defecte sau slabiciuni. Iar acest lucru, evident este valabil si pentru calitatile tale!

Stiu, e posibil sa fie mai usor sa dam vina pe parinti, si uneori chiar e vina lor pana la o anumita varsta. Dar apoi devine responsabilitatea noastra.

Cum sa ma plang inca la 40 de ani ca din cauza mamei eu am o casnicie nefericita pentru ca ea ne-a predat modelul femeii care sta si indura indiferent? Da, este foarte adevarat ca de la ea l-ai invatat si ca ti-a fost intiparit bine in minte si l-ai integrat adanc, insa asta se poate schimba 🙂

Cum sa continui sa imi invinuiesc tatal, cand eu in buletin sunt un adult in toata firea care creste la randul lui un copil? Cum sa imi invinuiesc tatal ca eu, ca barbat nu stiu sa ma comport la randul meu cu copilul meu? Si asta pentru faptul ca nu ai avut un exemplu suficient de bun acasa? Pai si de la 20 de ani de cand ai plecat de acasa, pana acum ce ai avut de facut?

Si eu i-am invinuit si acuzat pe ai mei de foarte multe lucruri, mai am si acum momente cand o mai fac pentru ca asa cum spuneam, zi de zi descoperim lucruri noi de rezolvat in minte si suflet…si eu am plans si am reprosat pana am ramas fara voce in fata psihologului meu, pana am inteles ca cea mai buna varianta este sa accept ce a fost, sa accept ca tot ce au facut a fost tot ce au stiut ei mai bine cu instrumentele de atunci, si sa inteleg ca este responsabilitatea mea si doar a mea de ceea ce fac mai incolo cu viata mea!

Sa accept toate starile si felurile in care m-am simtit in copilaria si adolescenta mea, poate uneori neiubita, neacceptata, rusinata, nedreptatita si in multe alte feluri. Sa accept ca acele emotii si sentimente au fost reale.

Pana nu te intorci cu fata la ele, pana nu le privesti pana in strafundul inimii, pana nu le accepti ca au fost acolo, si ca te-au facut sa suferi, nu vei putea trece cu adevarat peste. Este doar o refulare. Ele sunt acolo, si revin, crede-ma ca stiu si vad asta zi de zi la oameni!!

Asa ca poate este timpul potrivit sa iti ierti parinti, sa te ierti si pe tine si sa te ridici, pentru ca responsabilitatea este din nou la tine!

Stiu ca nu sunt chiar simpatica, chiar prea serioasa si incomoda uneori..dar asta e rolul meu…sa ma trezesc pe mine in primul rand si apoi pe cei care mai vor sa faca asta cu viata lor!!

Te imbratisez si te sustin!!

Cu drag, Catalina!

 

 

Catalina

Leave a Reply