Scrisoarea unui computer pentru prietenul său, Horia!

“Aseară te-ai cam foit în somn..Te tot roteai de pe o parte pe alta a patului, și l-ai făcut pe mouse să tresară și el. M-a rugat așa somnoros cum era, să vorbesc cu tine, pentru că e puțin îngrijorat. Ce e drept, și eu sunt cam îngrijorat, după toate aceste zile în care ai stat continuu cu fața la mine uitându-te atât de profund în ochii mei. Și nu mi-ai zâmbit deloc…M-am gândit că ești supărat..Și am căutat în Istoricul meu..am văzut tot!..Apoi am înțeles..

Intrasei doar pe jocuri cu bătăi..am văzut că ți-ai făcut și o pagină de facebook. Nu mi-am dat seama inițial că este a ta, pentru că era o altă poză la profil și spuneai că ești mai mare. Însă aveai un status în care te întrebai “DE CE E VIAȚA AȘA CUM E?..”..și atunci am înțeles că este vorba despre tine.

Eu unul, așa vechiut cum sunt (că nu prea am mai primit componente noi de ceva timp..),m-am hotărât să fac ceva pentru tine..așa că vreau să te ajut!!
O fac în primul rând pentru că vreau și eu puțină intimitate cu tastatura mea, fără să fie mereu cineva în preajma noastră.
Și în al doilea rând pentru că mouse-ul nu poate dormi de grija ta.
Copile drag..de ce e viața așa cum e?!…
Păi de ce întrebi acolo de unde nu vei găsi răspunsuri? De ce întrebi acolo unde nici ceilalți nu știu ce să îți răspundă?
Întreabă-ți părinții atunci când luați masa împreună. De ce alegi să stai tăcut și să pretinzi că totul e în regulă? Dacă ei ca adulți au uitat să fie copii..adu-le tu aminte! Zâmbește-le cald, așa cum îi zâmbești jucăriei tale de pe noptieră. Vorbește cu ei așa cum vorbești cu ursulețul de plus primit în dar de Crăciun..
Nu te mai ascunde în cameră și pretinde că nu îți pasă. Și ție îți pasă, și lor le pasă.

Amintește-le tu astăzi cât de mult îi iubești și câtă nevoie aveți fiecare de dragostea dintre voi. Îmbrățișează-i și  nu le mai da drumul până nu vor plânge de fericire. Și tu odată cu ei!
Du-te în parc.   Acolo sunt copii ca tine.   Nu or să râdă de tine și nici nu or să te îmbrâncească cum fac cei de la școală. Ia și mingea cu tine. Îi este și ei atât de dor să fie rostogolită prin praf și să sară în sus de bucurie odată cu voi…
Întreabă-i pe copii de acolo de ce e viața așa cum e..?..vor avea să îți dea alte răspunsuri. Așa vei înțelege că poți învăța de la cei din jur și că uneori poți găsi soluții împreună cu cei dragi ție.
Și nu te mai gândi atât la tableta aia pe care mama ta ți-a zis că nu are bani să ți-o cumpere..
Știi că înainte să fiu aici cu tine în cameră, am stat cu băiatul ăla mai mare și mai bogat pe care tu îl invidiezi și îl crezi atât de fericit. Cel cu casa mare din colțul străzii..Da..Da..Acela. Avea multe jucării…chiar și un trenuleț pe șine…era grozav nu alta!! Dar nu se juca cu el..

A primit de ziua lui cadou o tabletă. S-a jucat cu ea câteva zile…erau bucuroși amândoi..și el.. și tableta.
Apoi a văzut la tatăl său o altă tabletă mai mare și care cică se mișcă mai repede..eu unul nu am înțeles ce a vrut să spună cu asta pentru că tableta aia stătea cât era ziua de lungă numai pe masă…era totuși o tabletă subțirică și tare frumoasă..;)
Acum băiatul nu se mai juca cu tableta lui. Sărmana mi se plângea mie de cât de inutilă se simțea. Avea doar o lună de când se născuse. Băiatului însă nu îi aduceau bucurie nici jucăriile, nici trenulețul și nici măcar tableta.

Tot ce vroia de fapt era ca mama lui să fie acolo să îi zâmbească și să îl îmbrățișeze. Îi era tare dor de ea. Însă mama lui era plecată departe. ..cică într-o țară unde calculatoarele de vârsta mea sunt deja la azil…;(
TU însă dragul meu copil, nu ai tabletă..DAR o ai pe mama ta aproape. Și pe tatăl tău la fel. Spune-le că îi iubești și că uneori vrei să ți se mai spună câte o poveste. Și ei cred în povești să știi!! Tatăl tău o striga uneori pe mama ta ” zâna mea frumoasă”…Spune-le să vă faceți povestea voastră…doar a voastră!
Știi mai deunăzi copilul cel trist din colțul străzii? Mi-a spus Tomiță motanul, că și astăzi e tot acolo. Îl vede de pe geamul camerei tale..
Ia-l pe Mickey din coșul de jucării și dăruiește-i-l copilului. Tu nu te mai joci cu el știi asta prea bine. Și Mickey e de acord..am vorbit deja cu el!:)
Dăruiește-i-l copilului cel sărman și uită-te în ochii lui să îi vezi licărirea de fericire! Observă-i     zâmbetul!  Atunci o să simți o pace și o bucurie intensă..se numește Bucuria De A Dărui!! 🙂
Restul răspunsurilor referitoare la viață nu le mai căuta pe Google…alea sunt doar definiții!
…Ieși afară, zâmbește, joacă-te, iubește, dăruiește!! …Și o să primești multe răspunsuri..răspunsuri la care poate nu ai avut timp nici să adresezi întrebarea!
Iar diseară vei adormi cu zâmbetul pe buze… și sperăm noi că nici nu te vei mai întoarce pe toate părțile ca o clătită..
Așa va avea și mouse-ul o noapte liniștită.
Iar eu…eu și tastatura mea ne vom putea trăi liniștiți povestea noastră de dragoste…

Bună dimineața, copil drag!

Catalina

2 Comments

Leave a Reply