Dezvoltare personală pentru copii? O idee isteață pentru părinți isteți.

Data trecută am povestit despre diferența dintre inteligență pură(IQ) și inteligență emoțională(EQ).

Sigur că aceste două tipuri de inteligență nu sunt în contradicție ci chiar în corelație. Însă sunt foarte diferite una față de cealaltă.
Este posibil să apară în mintea ta întrebarea de ce dezvoltare personală începând cu o vârstă atât de fragedă?

Oameni maturi fiind, mulți dintre noi facem cursuri de dezvoltare personală, participăm la conferințe și workshopuri, cumpărăm cărți care să ne ajute să trecem cu brio peste provocările vieții.
Vă puteți imagina ce ar însemna pentru copiii să învețe aceste lucruri de mici, acum când mintea lor este limpede și gata să absoarbă informații?Noi ne putem îngriji ca ei să absoarbă doar informații utile, care să îi pregătească emoțional pentru viitor.
Sigur că unii vor spune că își pot pregătii copii din acest punct de vedere singuri acasă. Și este adevărat într-o oarecare măsură și de dorit în același timp ca părintele să facă asta și acasă. Așa cum școala construiește niște cunoștințe pe o bază consolidată acasă, același lucru se întâmplă și cu trainingul.
Educația data acasă este principala bază a copilului. Și fiecare părinte face ceea ce consideră că este mai bun pentru copilul său. Însă în același timp, oamenii care cred în evoluție și și-o doresc, investesc în ei prin alte școli, cursuri, diplome din ce în ce mai bine cotate.

Și atunci este absolut necesar ca și copilul să aibă aceste noțiuni despre învățare și evoluție cât mai bine înțelese. Iar aceste noțiuni cel mai bine se concretizează prin Practică.

De asemenea se știe foarte bine că un copil are nevoie și de alte “figuri” înafară de părinți și doamna învățătoare. Și când spun “figuri” nu mă refer neapărat la chipuri, cât la o altă persoană, o altă influența din exterior pe care să învețe să o asculte la modul propriu (ascultare aici nu are nicio legătură cu autoritatea ci cu procesul ascultării în sine), să învețe să-și recunoască și să-și gestioneze emoțiile, să și le transpună în vorbe, să le folosească în avantajul său și să își consolideze stima de sine și de ceilalți.

Acestea sunt o foarte mică parte din ceea ce un copil poate dobândi în urma unui training făcut bine.

Emoții avem cu toții oricât de confortabili, sau nu, am fi cu sarcină pe care o avem de făcut, sau oricâtă experiență am avea în fața unei noi provocări pe toți ne încearcă o stare de anxietate mai ușoară sau mai profundă în funcție de gradul dezvoltării al EQ-ului.

Aduceți-vă aminte când eram copii prin ce transpirații, noduri în gât și strângeri de stomac treceam când eram scoși în fața clasei să spunem lecția sau să argumentăm răspunsul la o întrebare la care culmea răspunsesem corect :). După ce că învățam de rodeam unghii la propriu, acum mai trebuia să și argumentam..
Acum ni se par amuzante experiențele de atunci și oricât i-am explica copilului că NU are de ce să aibă emoții sau de ce să se teamă, în mintea lui va crede că nu îl înțelegi de fapt, sau mai rău data viitoare nu va mai împărtășii “tragedia emoțiilor” cu tine, fie din rușine fie datorită sentimentului de vinovăție că nu se ridică la măsura așteptărilor tale, acelea de a fi un curajos așa cum te percepe el pe tine ca fiind.

Este de dorit să învățam copilul că este bine și este normal să aibe emoții. Acestea intervin în corp datorită adrenalinei care vine pentru a ajuta situației și nu pentru a pune în pericol.
Este extrem de important ca, copilul să își poată recunoaște emoțiile dar mai ales să și le poată transforma pe cele distructive în emoții constructive. Să poată gestiona situația cu încredere în forțele și capacitățile sale.

Voi detalia ce este și cu gestionarea emoțiilor într-un articol viitor. Până atunci,iti doresc să ajungi la o concluzie foarte frumoasă pe care mi-a spus-o o prietenă și anume că :” Eu cu mine facem o pereche perfectă.” 🙂

Mult succes în recunoașterea emoțiilor…deocamdată.

Pe data viitoare.

Catalina

Leave a Reply