Descifrează acum durerile fizice ale copilului tău!

 

Mă gândesc de ceva timp la acest gen de articol. Am avut câteva îndoieli legate de  informațiile pe care urmează să le scriu însă mă ghidez în general după ideea că fiecare lucru este la momentul și timpul potrivit.
Așa încât dacă în acest moment te afli pe site-ul meu și citești acest articol înseamnă că era și momentul TĂU să faci asta ACUM. Deci…” să trecem la treabă..”:)

Există adesea tendința de a despărți psihicul de corp și de a le trata diferit ca și cum acestea nu s-ar influența de niciun fel unul pe celălalt. Tendință care este complet eronată.

În primul rând este necesar să înțelegem că mintea este asemenea unui organ din corp. Așa cum inima pompează sânge, exact așa și mintea pompează gânduri.
În marea majoritate a timpului ignorăm sau minimalizăm ceea ce mintea vrea și încearcă să ne transmită. Refuzăm să “ascultăm” semnalele, nemulțumirile conștientizate sau nu. La un moment dat, organismul aflat în directă relație cu psihicul, va începe și el să transmită mesaje. Adică începe să somatizeze, dezvoltând diverse afecțiuni sau dureri. Multe dintre aceste “semnale” pot fi și sunt amorțite prin medicamente.
Atât la copii cât și la adulți, bolile sunt primele mesaje că undeva, CEVA, cedează presiunilor, frustrărilor sau neputințelor de orice fel.
Somatizarea este efectiv reacția corpului ca un răspuns la neacceptarea unei anumite situații, sau neconcordanța dintre fapte și gânduri.
Somatizarea apare atunci când celelalte căi de comunicare au fost epuizate. Organismul reacționează atunci când nevoile copilului au fost transmise dar au fost ignorate.
Ca o prima reacție este bine să urmărim comunicarea non verbală a copilului, mai ales când acesta nu se poate exprima din diferite motive, fie este prea mic, fie nici lui nu îi este foarte clar ce anume îi se întâmplă. De asemenea dacă este deja la o vârstă la care poate vorbi bine și totuși nu o face este posibil să fie din cauza faptului că nu își poate transpune emoțiile și gândurile în cuvinte. Întâmpină dificultăți fie pentru că nu își poate recunoste emoțiile (furie,teamă, anxietate) fie pentru că are dificultăți în a și le exprima. Aici se pot remedia lucrurile lucrând la relația dumneavoastră cu el. Puteți apela la diverse metode și jocuri sau chiar la exprimarea emoțiilor cu ajutorul desenelor.

  Principalele cauze ale somatizari:

Copii pot somatiza din mai multe motive însă următoarele trei sunt cele mai des întâlnite:
1.au nevoie de mai multă afecțiune de la cei din jur
2.vor să capete o atenție sporită din partea celorlalți
3.se tem de ceva anume și astfel neputând transmite altfel teama o fac prin acest fel.

 În astfel de cazuri,după ce au fost eliminate toate celelalte posibilități și anume cele de ordin biologic, este recomandată vizita la un psiholog specializat în lucrul cu copii și familia, pentru a putea identifica și înlătura cauzele de natură psihologică a simptomelor.

Mai jos sunt câteva dintre cele mai întâlnite somatizari și posibile interpretări ale lor.
Informațiile sunt de natură stiinfitica și sunt culese din cartea “Medicina Psihosomatică” scrisă de Franz Alexander, ED.Trei)

 OTITA =  are legătură cu auzul.  Dacă această afecțiune apare în mod repetat, este bine să vă întrebați ce  anume copilul dumneavoastră  nu mai vrea să audă?   Vă puteți gândi la discuțiile pe care le purtați  cu voce tare impreajma copilului sau la ce fel de lucruri îi spuneți dumneavoastră în mod direct  acestuia.
 DUREREA DE CAP  =  vorbește adesea despre stări de anxietate, de tensiune, gânduri și situații  contradictorii.
 ENUREZISUL  =    poate debuta odată cu un eveniment marcant din viața copilului, poate fi nașterea unui alt  frate/soră, separarea părinților sau disfuncționalități în relația cu tatăl.
 ASTMUL =  apare pe fondul unei anxietăți puternice cauzate fie de tensiuni în mediul familial, fie de o despărțire sau o durere profundă pe care copilul o resimte.
 ANOREXIA ȘI BULIMIA  =  apar pe fondul unei relații conflictuale cu mama.
 ULCERUL =  este adesea reprezentat de tensiunea dintre dependența specifică copilăriei mici care intră în conflict cu EUL adult, conducând la lezarea mândriei pacientului.  Această atitudine de dependența intră în contradicție cu dorința de independență și afirmare.  Acest conflict se manifestă pregnant în anumite tipuri de ulcer.
 FOAMEA PERMANENTĂ  =  dacă dorința de a fi iubit și de a primi de la ceilalți este respinsă de EUL adult,  atunci etse folosită adesea o cale regresivă și anume dorința de a fi iubit este  transformată în dorința de a fi hrănit.
 DIAREE CRONICĂ  =  aceasta este adesea expresia unei boli psihonevrotice.  Trăsăturile emoționale regăsite cel mai frecvent în cadrul acestei tulburări sunt cele ca dependența, sensibilitatea,  vinovăția excesivă și resentimentul.
 CONSTIPAȚIA CRONICĂ  =  o atitudine pesimistă, suspiciune, lipsa încrederii în ceilalți, sentimentul de a fi  respins și neiubit sunt simptome adesea întâlnite la pacienții cu astfel de tulburare . Aceasta se traduce prin: “Nu pot aștepta nimic de la nimeni și drept urmare  nu sunt nevoit să dau nimic. Trebuie să păstrez tot ceea ce am.”
 URTICARIA  =  este într-o legătură foarte strânsă cu plânsul reprimat. Mulți dintre copii cu urticarie nu pot  plânge cu ușurință iar atacurile de urticarie dispar brusc după o scurtă perioadă de eliberare prin plâns.
 HIPERTIROIDISM   =  dependența extremă față de mamă, frica copiilor de a pierde afecțiunea și protecția acesteia.
 COPILUL(ADULTUL) PREDISPUS LA ACCIDENTE:
Psihiatria modernă este de părere că majoritatea accidentelor nu sunt de fapt accidente ci sunt în mare parte cauzate de predispoziția victimei.
Aceștia descriu persoana predispusă la accidente ca fiind una hotărâtă sau chiar impulsivă, orientată spre obținerea imediată a plăcerii și a satisfacției, capabilă să acționeze sub impulsul momentului.
În general aceste persoane au avut parte de o educație strictă și au rămas de pe urma acesteia cu o revoltă neobișnuită la adresa celor cu autoritatea ( doamne ce mă recunosc în descrierea asta..:))
În general este o persoană rebelă care nu poate tolera nici autodisciplina.

Sigur că există mai multe interpretări referitoare la aceste somatizari și la cauzele acestora.
Este foarte interesant de urmărit acest aspect, în special în situațiile în care din punct de vedere biologic și în urma unor analize se presupune că nu există nicio cauză pentru aceste suferințe.
Personal, mă ghidez după aceste interpretări, mai ales după ce am observat că de-a lungul timpului, în situațiile de stress major sau de incertitudine sufăr de dureri de cap.
Astfel,când te doare ceva pune-ți întrebarea “Ce anume vrea să îmi transmită corpul meu și eu nu îl ascult?”
Nu mai da vina pe curent ( apropo de asta, o prietenă mi-a spus că acest mit cu trasul curentului nu există decât la români,nemaiauzind pe nicăieri această explicație), întreabă-te ce gânduri sunt acolo în contradicție, ce anume te scoate din zona de confort, de ce îți este teamă?
Iar dacă copilul tău este agitat, plânge sau se simte inconfortabil, fii acolo pentru el cu o îmbrățișare și cu câteva întrebări care să nu sune imperativ.  Întreabă-l ce culoare au emoțiile lui.. .și ascultă răspunsul!
Cu mult drag  🙂

Catalina

1 Comment

  1. caltea veronica Reply to caltea

    cind ai spus<doamne ce ma recunosc asta<ai vrut sa sune ca un feetback pt cei carora le este adresat articolul,catalina,?

Leave a Reply